Căsătoria e o alegere pe care o faci, nu doar într-o zi specială, ci în fiecare zi. Această alegere se reflectă în modul în care te porți cu partenerul tău, zi de zi.
Un mit despre căsătorie spune că „dacă ne vom căsători, vom avea o relație mai bună”.
Dacă aveți o relație foarte bună, căsătoria o va face și mai bună. Dacă aveți o relație cu fisuri și deconectare, căsătoria o va face și mai problematică. De fapt, trecerea timpului, fără o intervenție asumată, duce la înrăutățirea relației.
Cauzele sunt diverse: măștile care dispar încet-încet în timp, obiceiurile pe care nu le cunoșteai încep să apară dar cel mai important este faptul că biologic, omul nu a fost creat pentru a fi monogam. De fapt, din cele peste 1300 de specii de mamifere existente pe Terra la această oră, doar 20 dintre ele sunt monogame.
Atenție însă: sunt monogame pentru că își petrec toată viața cu același partener și cresc împreuna puii, dar au experiențe sexuale si cu alții.
Studiile au demonstrat că după numai doi ani, apare tendința de a nu mai sta în cuplu.
Dacă sunteți căsătoriți și împărțiți împreună doar sarcini administrative, asta nu e căsătorie. Este un aranjament.
Dacă sunteți căsătoriti și împărțiți împreună doar creșterea copiilor, nu e căsătorie. Este un aranjament pe care-l faceți pentru copii.
Dacă sunteți căsătoriți și unul din parteneri e abuziv, nu e căsătorie. Este o relație toxică.
Dacă sunteți căsătoriți, dar vă certați ani în șir, nu e căsătorie. E un teren de luptă.
Dacă sunteți căsătoriti, dar v-ați închis inima unul către altul, nu mai e căsătorie. Dejacă ești divorțat emoțional.
E dureros ceea ce afirm, dar este îmbucurător faptul că acest lucru se poate rezolva.
Cum?
Amintindu-ne de ce spunea Humberto Maturana: LIMBAJUL
A învăța să trăiești cu celălalt, după ce îndrăgosteala dispare, este o sarcină dificilă, aș spune chiar artizanală care trebuie mult exersată înainte de a o pune în practică.
Relația de cuplu, implică iubire, luciditate, discernământ dar mai ales asumare.
Când doi tineri se hotărăsc să se căsătorească ea speră că el se va schimba, iar el speră că ea nu se va schimba. Practica a dovedit că lucrurile se întâmplă exact pe dos.
Dar nici răutatea, nepotrivirea, inocența sau nepriceperea celuilalt nu sunt cauzele care duc la eșecul relației.Eșecul, dacă așa vrei să îl numești, apare atunci când relația nu mai e “hrănitoare” pentru unul dintre parteneri.
Și atunci ce facem? Renuntam la relatie?
Da. Dacă suntem fraieri.
In caz contrar, nu.
Daca vom invata acest lucru nu vom mai renunta la relatie.