Femeia matură, spre deosebire de bărbatul matur nu se va îndrăgosti de ce vede ci de ce aude. Dacă în aceasta perioadă, bărbatul matur, va privi mai mult aspectul fizic al femeii, aceasta din urmă va asculta mai mult vorbele bărbatului. Din acest motiv, foarte mulți bărbați vor deveni „supermani ai vorbelor”povestind numeroase lucruri inventate, dar care cred ei, îi pun intr-o lumină favorabilă.
Și de cele mai multe ori, femeile cad în această capcană.
De cele mai multe ori, ele se aruncă în iubire, pline de patos și se dăruiesc într-un abandon plin de încredere și construiesc vieți imaginare.
Este de înțeles această atitudine, pentru că femeia, indiferent cât de matură ar fi sau ce poziție socială ocupă, continuă să aibă un „suflet de puștoaică îndrăgostită”. Femeia continuă să trăiască dincolo de responsabilitățile vieții ei, visând la povești de iubire, la securitatea oferită de un barbat, care să le amintească de securitatea vârstei copilăriei.
Femeile se îndrăgostesc mai ușor decât bărbații. Femeile iubesc să fie iubite, să se simtă speciale în ochii bărbatului de lângă ele, se dăruiesc mult mai ușor și mai des decât bărbații. Ele mizează mai mult pe totul sau nimic, se abandonează mult mai ușor, în speranța că bărbatul va aprecia în mod special acest abandon, ba mai mult, vor fi acolo să le prindă când cad, să le protejeze și să le poarte de grijă.
De aceea, de cele mai multe ori, bărbatul care va știi să ofere unei femei iluzia unei vieți lipsită de griji , acela va avea câștig de cauză în fața ei.
Nicolae Iorga spunea”oricine te iubește dorește de la tine o iluzie. Ofer-o sau nu te lăsa iubit”.
Am încercat prin această scurtă analiză să demonstrez că nici o vârstă și nici un sex nu e ocolit de minunata perioadă de îndrăgosteală.
Așa cum arătam, perioada aceasta este ca o perioadă în care cel îndrăgostit consumă droguri.Realitatea este distorsionată, iar persoana de care se îndrăgostește capătă valențe deosebite.
Dar și persoana îndrăgostită suferă niște „modificări”.
Prima modificare și cea mai vizibilă, este aceea că atribuie persoanei de care se îndrăgostește, o semnificatie aparte. Persoana iubită devine mai importantă decât orice si orcine. Unicitatea stării de îndrăgosteală, constă în faptul că persoana îndrăgostită devine incapabilă de a mai simți iubire pentru alte persoane.
Aceast lucru este de înțeles, dacă admitem că atenția persoanei îndrăgostite este focusată pe persoana iubită. În plus, toate celelalte aspecte ale vieții sociale, munca, familia, prietenii sunt așezati pe un confortabil loc doi.
Filosoful spaniol Ortega y Gasset descrie astfel îndrăgosteala: “starea de atenție anormală în viața unui om normal”.
Dar nu apare doar focusarea. Ea este însoțită de o expandare a calităților persoanei iubite. Se ajunge chiar la iubirea defectelor celuilalt. Este ceea ce psihologii numesc – efectul ochelarilor roz.
Această flacară emoțională se datorează unei energii debordante pe care persoana îndrăgostită o dobândește, datorită faptului că cei mai mulți dintre îndrăgostiți se încarcă cu energie în prezența persoanei iubite.
Aflându-se în această stare, cei mai mulți dintre îndrăgostiți iau o hotărâre majora, care implică, o mare responsabilitate, și anume aceea de a-și legaliza relația.
Nimic greșit în asta.
Singura problemă este că această alegere e făcută în perioada în care și unul și altul sunt îndrăgostiți nu de persoana din fața lor, ci de imaginea celei sau celui pe care și l-ar dori ca soție sau soț.